Oare e timpul?

 O vezi… e ea, te așteaptă, poate și tu o așteptai, dar…nu acum. E acolo, în depărtare, așteaptă să faci câțiva păși și totuși îți este frică. Nu ști ce vrea, de ce acum sau poate ți-ai dat seama. E mai aproape. Îi simți respirația, simți cum ți se ridica părul pe ceafă, și totusi…nu-ți mai este teamă. Conștientizezi că a venit timpul, că rolul tău s-a încheiat și că trebuie să părăsești scena într-un mod victorios, dar… de ce acum? De ce acum când totul decurge atât de bine, când totuși ești fericit și simți cum toată durerea a trecut. Acum când ai impresia că povara anilor este mai ușoară doar pentru că ea este aici…chiar lângă tine. Și totuși simți că trebuie să îți joci rolul în continuare, să faci abstracție de prezența ei, să mergi mai departe… Să-ți vezi copiii, nepoții, soția, prietenii și dușmanii în continuare, fără ca ei să se gândească la tine pentru a putea lua legătura cu ei…într-un mod indirect.

 Știu că pare o nebunie și tu ști asta , chiar și ea, dar oare are vre-o legătură cu ce v-a urma? Oare poate fi asta o continuare a vieții tale?

 Din nou apare ea… e mai aproape, simți cum încet intră în tine. Deodată în gând îți apar o infinitate de imagini ce se derulează într-un ritm amețitor. Primul chip pe care l-ai văzut când ai deschis prima oară ochii, prima lacrimă, primul Crăciun, prima aniversare, primul sărut, prima soție, primul copil, prima nepoată și totul se derulează din ce în ce mai rapid până cand…este în tine. ÎNCHIZI ÎNCET OCHII ȘI ÎNCERCI SĂ ADORMI.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s